dar nu de ceea ce avea ]n fa@[,
		ci de Tine, M_ntuitorul tuturor.
	8	|i prin aceea le-ai dovedit vr[jma\ilor no\tri
		c[ Tu e\ti Cel ce m_ntuie\ti de orice r[u;
	9	c[ci aceia mureau de ]n@ep[tura l[custelor \i a mu\telor,
		dar f[r[ ca aceasta s[ le fie leac pentru suflet;
		c[ci vrednici erau ei de o astfel de pedeaps[,
	10	dar pe robii T[i nu i-au r[pus nici m[car din@ii \erpilor venino\i,
		c[ci mila Ta le-a venit ]n ajutor \i i-a vindecat.
	11	Mu\ca@i erau (de\i repede vindeca@i), ca s[-\i aduc[ aminte de
                                                                                  poruncile Tale,
		ca nu cumva, c[zu@i ]n ad_nc[ uitare,
		s[ fie ]nstr[ina@i de la binefacerile Tale.
	12	C[ nu iarb[ de leac i-a vindecat, \i nici alifie,
		ci cuv_ntul T[u, Doamne, cel ce pe toate le vindec[.
	13	Tu e\ti Cel ce ai putere asupra vie@ii \i a mor@ii,
		cel ce cobori pe cineva ]n moartea \i-apoi ]l ridici.
	14	}n r[utatea lui, omul poate s[ ucid[,
		dar el nu poate s[ aduc[ ]napoi duhul care a plecat,
		\i nici s[ scoat[ sufletul pe care moartea l-a primit.
	15	De m_na Ta nu poate sc[pa nimeni.
	16	Nelegiui@ii care n’au vrut s[ Te cunoasc[
		au fost pedepsi@i de t[ria bra@ului T[u:
		ape n[prasnice, grindin[, puhoaie cumplite i-au chinuit \i focul 
                                                                                        i-a mistuit.
	17	|i iat[ minunea: ]n ap[ — care stinge totul —
		focul ardea \i mai tare,
		c[ci ]ntreaga f[ptur[ sare la lupt[ ]n ajutorul celor drep@i.
	18	C[ci uneori flac[ra se domolea,
		ca nu cumva s[ ard[ fiarele trimise asupra nelegiui@ilor